Cainele lui Yo-Da

 

 
A aparut in presa un articol de o exceptionala finete sufleteasca si tampenie pe care am reusit sa il citesc la http://www.ziare.com/Cine_este_Satani-757863.html. Spun ca am reusit pentru ca era atata lume acolo incat imi frecam coatele cu alti cititori virtuali care erau nerabdatori sa culeaga fructele cunoasterii idiotice si ale cretinismului universal. Pai sa va spun eu cine este Satan: e cainele lui Yo-da. Da, Yo-Da are un caine pe care l-a botezat Satan deoarece este singurul caine cu coarne pe care l-am vazut!!!! Pare un pic ciudat, dar este adevarul gol-golut, acest caine exista si nici macar nu este o curiozitate, este un caine absolut normal, latra si da din coada ca orice maidanez, numai ca nu prea musca, mai mult impunge! Nu s-a nascut cu coarne. La inceput era un pui ca toti ceilalti. Cateaua care ii era mama nascuse 5 pui. Yo-Da a luat unul dintre ei, la intamplare. Pe ceilalti i-a inecat stapanul catelei, nu avea ce afce cu ei. Ulterior, cand l-am cunoscut pe Yo-Da, cainele asta avea sase-sapte luni. Asta e varsta la care cainele are corpul de adult si creierul de copil si din cauza asta era foarte enervant. Asta nu i-a adus simpatia mea, asa ca nu prea a avut noroc cainele asta. Nu mai stiu cu ce ocazie, dar stiu ca era intr-o seara si era mai multa lume prin preajma, poate era o petrecere sau ceva. In orice caz, tin minte ca eram afara si la un moment dat cineva a propus sa intram in casa, cred ca din cauza tantarilor. Cand am intrat in casa am gasit o mizerie de nedescris, In casa trona cainele lui Yo-Da, nu mai stiu cum il chema atunci si nici de ce venise Yo-Da cu el la mine atunci. Sau poate ramasese la mine, sau poate ca nu era o petrecere, ca nu ar fi fost si Yo-Da pe acolo. Multe necunoscute, amintiri neclare si mai ales sentimente tulburi. In fine, l-am prins cu niste baieti si i-am batut doua cuie in frunte. Cainele a lesinat. Noi am crezut ca a murit, ceea ce si vroiam sa obtinem. A avut viata in el! Dupa ce l-am ingropat in fundul curtii intr-o groapa nu prea adanca, a doua zi dimineata groapa era goala si pamantul ravasit. Cainele nicaieri. Ma intorc si vad cainele cum imi rodea centura de la masina, masina mea deschisa si facuta cocina de porci. Cum pula mea ajunsese cainele din groapa in masina? Si de unde avea sangele ala inchegat pe fata? Cuiele erau la locul lor, in frunte ca niste antene. Mi-a fost frica sa le scot, ma gandeam ca poate sa moara sau sa se infecteze si pe urma s-ar fi suparat Yo-Da. Acuma mi-era frica, cu o seara inainte nu imi era, cred totusi ca dimineata constientizez mult mai bine unele aspecte ale vietii si mai ales ale mortii. Lui Yo-Da i-am zis pana la urma ca si le-a batut singur. Nu m-a crezut, dar nici nu avea vreo dovada ca i le batusem eu. Cu timpul s-a depus os si piele pe cuiele alea dupa aia s-a tocit si i s-au ascutit la varf, acum arata ca niste coarne. O vreme i s-a spus Jesus. Apoi pe masura ce i s-au materializat coarnele i s-a spus Satan, era mai potrivit. Pana la urma vad ca a ajuns si in ziare. Acum ce sa zic, ma gandesc sa ii mai bat niste cuie in teasta, parca doua coarne sunt cam putine, ma gandesc sa ii pun un cui mai mic si unul mai mare sub nas ca sa ii creasca coarne ca la rinocer si un kil de cuie pe crestet ca sa ii creasca coarne ca la elan. Apoi, dupa ce se vor astupa cu tesut osos si vor arata se se vor comporta ca niste coarne cred ca o sa dau cainele cu lac, ca pe crevete, sa ramana asa, astfel incat sa poata fi expus la Muzeul de Istorie Naturala si sa devina o piesa de atractie mondiala. Va tin la curent cu evolutia.