Doctorul

mind-controller.jpg
  Doctorul nu parea sa isi aiba locul printre noi, baiat cult si finut parea rupt de lumea abuzata de sex si crescuta de alcool in care traiam noi. Si mai presus de toate era chiar doctor, medic chirurg cu ceva practica si succese. Ca medic militar activase cativa ani in Spitalul Militar si se zvonea ca ar putea ajunge sef de sectie la chirurgie, ba chiar avea si grad de colonel, asta inainte sa ajunga la noi. Parea un neadaptat, numai ce te uitai la el, uniforma curata, camasi sau tricouri calcate, proaspat ras intotdeauna si cu vizite saptamanale la frizer, atunci cand nu eram prin misiuni. Evita sa se imbrace in uniforma si prefera pantalonii cu dunga si camasile albe, scrobite si cu guler tare. Nu purta cravata si lasa doi nasturi deschisi la gat, chiar si iarna, sa i se vada parul de pe piept, atat cat avea, cam putin dupa parerea mea. Din pacate pentru el demonii ce il dominau l-au si distrus. A fost arestat si cercetat pentru trafic de substante interzise, o acuzatie grava pentru un militar. S-ar fi lasat cu ani grei de puscarie, poate chiar pe viata daca nu ar fi avut ceva pile prin minister si cunostiinte la Marele Stat Major care sa il ascunda la noi. Era deja batran cand ni s-a alaturat si urmarit de justitie nu credeam ca o sa faca multi purici. Mult mai tarziu am aflat ca « trafic de substante interzise » nu a insemnat in cazul lui trafic de droguri. Doctorul adusese din Japonia pe canale diplomatice o substanta mutagena si o testase pe pacientii de la sectia lui, fara stirea acestora, normal. Consecintele au fost neprevazute nici de el insusi, deformatii majore, maini si picioare uscate, desfigurari pe vecie,  nu se putea sa nu iasa scandal. Dar Doctorul s-a adaptat repede la noi si, cel mai important, pot spune ca  a salvat viata catorva baieti cand nu era nici dracu prin preajma ca sa ii ajute.
Incredibil, sau poate ca nu, Doctorul a fost dintotdeauna pasionat de experiente sau mai precis, de experimentare. Cea mai tare obsesie – creaturi fara cap, practic fara creier. Oricum pare o gluma proasta, auzi „creaturi fara cap”. Totusi din „laboratorul lui” ies tot felul de creaturi, ei bine… fara cap. La inceput creatura este normala. Adica este pur si simplu un animal normal, nascut si crescut normal, cu cap si toate cele ca toate cele din specia lui. Aici intervine destinul. Doctorul ii extirpeaza capul, la inceput fara creier. Pe tot timpul asta tine creatura anesteziata. Circuitul sanguin care asigura irigarea creierului este modificat astfel incat animalul sa nu sangereze, practic sa nu existe scurgeri de sange in exterior. Apoi taie bucati din creier, dupa o schema numai de el stiuta, pana cand lasa numai functiile vitale, cele care ii asigura animalului supravietuirea. In o a treia etapa, ulterioara, daca animalul supravietuieste suficient, tot creierul ramas este indepartat si inlocuit cu un dispozitiv ce da semnale care tin animalul in viata. Nu stiu prea multe, nu m-am apropiat niciodata prea mult, pentru ca mi-e scarba, dar este totusi surprinzator sa vezi de exemplu o pisica fara cap, cu gatul taiat brusc si cu o placuta si o baterie lipite pe o carne proaspata ce nu se cicatrizeaza niciodata. Bine, poate ca niciodata nu e cuvantul potrivit. Cele mai multe creaturi nu traiesc mai mult, doua sau trei zile in faza a doua, cateva ore in faza a treia. Aici insa am o controvesa cu Doctorul. Daca in faza intaia e clar ca animalul traieste, pentru ca se misca normal, se comporta ca toate animalele din specia lui, desi este hranit prin tuburi si respira jagait printr-un fel de mina de pix, desi are creierul la vedere si nu scoate nici un sunet, daca in faza a doua iarasi e clar ca animalul traieste deoarece din nou se comporta ca un animal din specia lui ca si in faza intaia cu deosebirea ca acum nu mai are nici creier, in faza a treia animalul nu se mai misca si nu se mai comporta nicicum. Sta intins si legat pe masa Doctorului si uneori are convulsii in tot corpul si in final moare. Doctorul zice ca moare din cauze naturale, dar mie mi se pare altceva. Probabil ca nu reuseste sa faca legaturile bine pe acolo sau poate ca nu a inteles ce semnale sa dea pentru ca animalul chiar moare, nu a reusit nicicum sa il tina in viata macar pana a doua zi. Doctorul sustine ca incercarea de a obtine animale fara creier nu e ceva nou, acest lucru se intampla inca din antichitate si cica exista in istoria moderna exemple de animale care au supravietuit fara creier mult timp. Nu nu exte vorba de politicienii nostri ci de animale reale care au avut ghinionul sa isi piarda bunatate de cap sau creier in vreun laborator sau sub satarul gospodinei. Cel mai cunoscut exemplu este fara indoiala Mike, gaina fara cap, desi cred ca Mike era un cocos dupa nume. Doctorul tot cauta sa realizeze ceva ca Mike, zice ca implicatiile sunt majore si ca un asemenea progres nu s-a mai inregistrat in medicina de la inventarea penicilinei. Sustine ca imediat ce trece la experimentarea pe oameni cu ceva rezultate notabile va trece sa isi publice rezultatele si sa caute sponsori pentru o ferma de oameni fara cap. Pasul inainte pe care l-ar face medicina (mai degraba sutul in cur dupa parerea unora) oferind pentru prima data in istorie organe de schimb la pret de nimic si obtinute in conditii morale si normale ar fi comparabile numai cu progresul inregistrat de omenire prin renuntarea la orice forma de religie. Mike a fost „creat” in cele mai banale conditii de catre stapanul lui Lloyd Olsen pe 10 septembrie 1945 cu un topor pe un bustean in praful din curte. Fermierul urmarea sa obtina un gat cat mai lung cu care sa isi cinsteasca soacra care urma sa ii viziteze si sa ia masa in compania lor. Zis si facut, i-a intins gatul lui Mike (pe atunci nu il chema Mike, nu stiu cum a ajuns sa il cheme asa) pe butuc si a aplicat o lovitura puternica cu toporul. A lasat gaina sa se zbata si a plecat desi a povestit ulterior ca gaina trebuia pregatita chiar in acea seara. A doua zi dimineata l-a gasit pe Mike odihnindu-se „cu capul sub aripa” aparent fara sa bage de seama cat e de deosebit sau ca nu mai e chiar o gaina. Lloyd Olsen a hotarat ca nu vrea sa il mai lase pe Mike sa moara asa ca a gasit o modalitate sa il hraneasca si sa ii curete caile respiratorii. Practic i-a dat sa manance un amestec fluid de lapte si tarate si i-a eliberat caile respiratorii ca sa poata respira in voie. Mike pe de alta parte nu parea sa bage de seama tratamentul special la care era supus si a avut o viata fericita pana a murit cu adevarat din cauze naturale, asfixiat cu propriile secretii intr-o seara in care proprietarul lui a uitat siringa de desfundat caile respiratorii la locul unui show in care Mike fusese prezent. Cazul este bine documentat pentru ca Lloyd Olsen a obtinut pentru o vreme bani din reprezaentatii live cu gaina sa fara cap, ba chiar a incercat sa obtina mai multi de Mike, incercari nereusite deoarece exemplarele obtinute nu traiau niciodata mai mult de cateva zile, cam ca ale Doctorului de altfel. Mike a trait vreme de optsprezece luni un record in materie, daca este sa facem o comparatie cu alte exemplare obtinute prin metode asemanatoare. Se pare de altfel ca Mike a avut un noroc exceptional deoarece mai intai a scapat de o moarte rapida prin pierdere de sange datorita unui cheag (si poate fulgi, praf) care a obturat jugulara, apoi a scapat de o moarte chinuitoare prin infectie sau uscarea excesiva a restului de tesut cerebral care ramasese atasat de corp si nu in ultimul timp de o moarte „normala” determinata de hotararea fermierului de a il mentine in viata si a nu-l valorifica in supa. Doctorul de altfel sustine ca o astfel de modalitate de a fabrica creaturi fara cap are foarte mici sansa sa izbuteasca, ma ales in praful curtii lui Lloyd Olsen este o minune ca s-a intamplat. Oricum, din cate vad eu metoda stiintifica practicata de el este la fel de sortita esecului deoarece cea mai de succes „creatura”, de asemenea o gaina, a trait numai sase lui, fata de un an si jumatate cat a trait Mike. Era destul de rezistenta deoarece in aceste sase luni am avut doua misiuni si la intoarcere creatura era inca vie. Avusese grija de ea o asistenta, nu prea desteapta, dar nici prea proasta, doctorul o apreciaza, si cum ea era singurul cadru medical al unitatii la vremea respectiva alte perspective oricum nu avea. Alti colegi de-ai mei au incercat si ei care cum i-a dus capul: Bomba a lipit explozibil pe capete de caini si a detonat cu mare grija incarcatura, dar a esuat partial, pentru ca de obicei nu mai gaseai nici un caine la locul exploziei, Chelie tot cu caini, a incercat sa scoata creierul cu o sarma prin nas, ca asa a vazut el la egipteni, tot sortit esecului pentru ca au murit toate exemplarele, plus ca a stiut toata unitatea, Piticul tot cu caini, ca doar sunt din belsug in Romania, a deschis calota craniana cu un fierastrau, dar cand a dat sa scoata creierul cu o furculita cainele a cazut jos ca secerat, chiar nu stiu de ce pentru ca pana atunci se comportase relativ normal pentru operatia pe care o suferea, si tot asa, care cum il ducea capul, exempplele sunt nenumarate. Esecul colegilor mei l-a determinat insa pe Doctor sa afirme ca daca toata natia romana s-ar stradui macar cat ei am trai fiecare ca in sanul lui Avraam!
Chiar nu inteleg de ce este sexul atat de important la rasa asta umana. Doctorul afirma in zeflemea ca sperma nu este altceva decat o otrava pe care trebuie sa o elimini din corp, dar tot el vine si completeaza ca in acest fel iti afirmi originile divine si iti inalti trupul si spiritul catre armonie cu natura si cu cele sfinte. De exemplu el nu pierde nici o Inviere, sta ca babele proaste sa ia lumina de prin cine stie ce biserica si apoi sta ca un copil si se uita ca boul la lumanarea aia pana se stinge. Este adevarat ca nu pierde prilejul sa se masturbeze in altar si sa dea pe icoane pentru a fi cum spune el „mai aproape pentru o clipa de absolut”, probabil starea euforica pe care o traieste este mai incarcata de semnificatie religioasa si piosenie deccat insasi slujba pe care o canta popa. Culmea, spre deosebire de ce intelege Doctorul, Paştele este o sărbătoare religioasă creştină, ce comemorează învierea lui Iisus Hristos, la trei zile după crucificarea sa în Vinerea sfântă, lucru care marchează sfârşitul postului Paştelui. Paştele creştine au loc nu departe în calendar de sărbătoarea Paştelui evreiesc – Pesah, care comemorează Exodul, pentru că se crede că Iisus a înviat în zilele în care se ţinea această festivitate si oricum nu corespunde unei date fixe din calendarul gregorian (care urmăreşte mişcarea Soarelui şi schimbarea anotimpurilor) caci Pastele sunt bazate pe calendarul lunar, ca şi pe cel utilizat de iudei. După primul sinod de la Niceea din 325, s-a decis ca Paştele să fie sărbătorite duminica de după a 14-a zi din prima lună lunară din primăvară (teoretic, prima duminică după o lună plină, începând cu data echinocţiului de primăvară). Mai tarziu se acceptă metoda de la Alexandria, care plasează echinocţiul din emisfera nordică pe 21 martie (poate apărea două zile mai devreme sau mai târziu), data lunii pline fiind determinată după ciclul metonic. Exista si o diferenţa de practică dintre Bisericile apusene şi răsăritene. Primele au adoptat calendarul gregorian pentru a calcula data Paştelor, iar ultimele calendarul iulian. Există totuşi un număr însemnat de biserici răsăritene ce folosesc calendarul gregorian. A fost propusă o reformă pentru metodologia de calculare a datei Paştilor prin summitul de la Alep, (Siria), din 1997. Aceasta ar fi permis eliminarea diferenţelor de dată între bisericile occidentale şi orientale; reforma ar fi trebuit să intre în vigoare în 2001, dar a eşuat. Calculul datei Paştelui, cunoscut sub numele de păscălie, este destul de complicat, suficient de complicat ca marii matematicieni precum Carl Friedrich Gauss sa isi bata capul si sa scorneasca algoritmi de calcul. Potrivit cercetătorilor Vaticanului cuvântul „Paşte” derivă din ebraică „pesah”, care semnifică trecere, dar Doctorului nu ii pasa de asta. In afara de masturbarea prin biserici o alta bucurie pe care i-o provoaca Pastele este in fiecare an povestea pe care ne-o tot repeta, atat noua cat si altora care au ghinionul sa il asculte debitand aceleasi ineptii ca si cum ar spune o poveste fascinanta pentru prima oara despre cum l-ar fi salvat el pe Isus Hristos de pe cruce daca ar fi trait pe vremea aia. La inceput l-am luat in serios si ii tot explicam ca Isus a fost un evreu ca toti altii si ca locul lui in religie este dat numai de sacrificiul pe cruce, si ala destul de controversat, deoarece marturii scrise din epoca nu exista. Se uita la mine cu ochi goi, probabil stimulat de litrii de vin furati din biserica si imi replica de fiecare data ca faptul istoric de al il salva pe Mantuitor i-ar fi dat potenta infinita si averi nemasurate pe langa virgine infinite si rude bogate si cumsecade. Niciodata nu am reusit sa inteleg de ce crede un om atat de cultivat si de util societatii pana la urma, bazaconii debitate fara nici un suport istoric si sustinut de o mare imensa de dobitoci care fura la propriu din buzunarele unei categorii sociale retardata numita generic credinciosi. In credinta religioasa Iisus din Nazaret, mai pe romaneste Isus Hristos, este figura centrală a creştinismului. Sub numele de Isa, este recunoscut şi ca unul din principalii profeţi ai Islamului. Conform tezei tradiţiei, care este acceptată în general ca adevăr istoric, desi nimeni nu a adus dovezi concrete in acest sens, Iisus s-a născut pe la 4 î.Hr. în Bethleem Efrata, şi a fost răstignit pe la 31 d.Hr.. Credinţa şi tradiţia creştină spun că Iisus a înviat şi s-a înălţat la ceruri, revenind alături de Dumnezeu-tatăl. După ce s-a înălţat în cer, discipolii i-au răspândit învăţăturile, ceea ce a dus la formarea celei de-a doua mari religii monoteiste universale – creştinismul. Principalele surse ce descriu viaţa lui Iisus sunt evangheliile canonice ale Noului Testament, despre care se presupune că au fost scrise de doi dintre discipolii săi direcţi, numiţi şi apostoli, şi de doi discipoli indirecţi. Conform credinţei şi tradiţiei religioase creştine, Iisus Hristos este Mesia (Unsul lui Dumnezeu) prevestit de profeţii evrei ai Vechiului Testament. Soteriologia creştină învaţă că răstignirea şi moartea lui Iisus, ca ofrandă rituală, urmată de Înviere şi de Înălţarea la cer, au răscumpărat păcatele lumii, făcând posibilă Mântuirea. Mama lui Iisus este Maria, iar tatăl Său este Dumnezeu Tatăl. Pentru aproape toate denominaţiunile creştine (cu excepţia unitarienilor, martorilor lui Iehova şi mormonilor), Iisus Hristos este una din cele trei persoane sau ipostaze ale Sfintei Treimi, celelalte două fiind Dumnezeu Tatăl şi Sfântul Duh. Cele trei ipostaze au aceeaşi substanţă, cea a Dumnezeului unic. Dar aceste fapte sunt putin cunoscute de credinciosi si cu atat mai putin de necredinciosi intre care cu usurinta il putem baga si pe Doctor, important pentru ei este sa cerseasca si sa le dea Isus mai stiu eu ce, in cazul Doctorului de exemplu potenta si bautura, caci restul, asa cum adesea afirma le poate face si el. Daca ajungeai sa il cunosti din punct de vedere religios, Doctorul nu era mai bun decat o baba tacanita care sta in biserica si iti atrage atentia sa te ridici in picioare cand bolboroseste boul ala de popa ceva ce nici creierii lui descompusi de alcool si fatarnicie nu mai inteleg. Cu singura diferenta ca Doctorul era strapuns de un alt fel de fior religios, cu rezonante in zona penisului, si aproape fara nici o miscare in zona inimii, sau a creierului, ma rog.

In Angola Doctorul a avut ocazia sa ne tina o prelegere despre creier care cel putin mie mi-a fost foarte utila din punct de vedere al activitatii pe care o desfasuram, as putea spune ca mi-a imbunatatit substantial activitatea profesionala. Nu mai tin bine minte imprejurarile dar in unul din numeroasele noastre raiduri Doctorul a pus mana pe un cadavru proaspat de negru, mi se pare ca ii luase Chelie gatul, sunt sigur ca din motive bine justificate, pentru ca altfel noi suntem bine inteles impotriva oricarei forme de violenta, impotriva  oricarei forme de discriminare rasiala si de asemenea foarte impotriva sa aiba negrii penisul mai mare. Oricum era ceva obisnui sa lasam cadavre in urma ca doar de aceea ne aflam acolo, dar de data asta aveam TAB si am putut sa il inghesuim si sa il luam cu noi. Doctorul i-a detasat capul si l-a pus deoparte, si cu corpul a zis sa facem ce vrem. Cu corpul propriuzis nu aveam ce sa facem, l-am aruncat la caini, dar penisul l-am taiat si am jucat handbal cu el, cateva zile pana l-a furat un caine si pe el. Doctorul a luat capul si l-a fiert, dupa care a indepartat calota craniana cu un desfacator de conserve si a scos creierul, l-a fixat pe un stativ si a inceput sa ne explice, celor interesati, bineinteles, care deja ne stransesem in jurul lui. Din cate imi mai aduc aminte, creierul sau encefalul este denumirea părţii sistemului nervos central de la cap, creierul la animalele vertebrate fiind protejat de cutia craniană care este căptuşit cu o membrană (meninge). Creierul funcţionează ca un sistem centralizat complex la un nivel superior ce coordonează comportarea organismului în funcţie de informaţiile primite. De fapt nu toate informaţiile de la nervii periferici ajung până la scoarţa cerebrală, , ci sunt prin împletiturile de nervilor (plexuri) reţinute la unii centri nervoşi externi ca măduva spinării sau bulbul rahidian, deci la unele informaţii reacţionăm inconştient prin relexe. La animalele cu un sistem nervos superior ca şi la om există acest sistem nervos autonom ce funcţionează independent de sistemul nervos central (din creier). Acest sistem nervos autonom coordonează mai rapid, uşurează activitatea cerebrală, care ar fi supraîncărcat de informaţii, putând ajunge la blocarea activiăţii cerebrale (inhibiţia corticală), astfel de reflexe a sistemului nervos vegetativ se pot aminti: respiraţia, activitatea cardiacă, digestia, excreţia, setea, ca şi reproducţia (înmulţirea speciei). Funcţiunea creierului se realizează printr-o reţea densă de neuroni, această activitate a creierului se măsoară prin EEG (electro-encefalo-gramă), ce stabilesc intensitatea biocurenţilor produşi la acest nivel. Diferenţierea structurală şi funcţională a celulelor nervoase cu diferite ierarhii pe scara evoluţiei speciilor, ce se manifestă prin apariţia inteligentei şi a capacităţii de a învăţa prin proprietăţile plastice neuronale. Creierul la vertebrate (desi aici nu inteleg cum dracu soparla are creierul alcatuit la fel ca mine) este alcătuit din: Prosencephalon (creierul anterior (lobii olfactivi)), Telencefalul (cu 2 emisfere cerebrale), Cortex (scoarţa cerebrală), ganglionii bazali, sistemul limbului, Creierul mijlociu (aici imi place mie sa trag), Talamusul etc, etc, etc asta doar daca am inteles eu exact si am retinut cat de cat ce ne-a tot zis Doctorul acolo. Intr-un final dupa ce a vorbit de ne-a capiat Docorul a facut mai multe sectiuni si ne-a explicat cum sta treaba si acolo, fascinant de eltfel . Negrul fusese foarte sanatos si din cate isi putea da Doctorul seama nu gandise prea mult la viata lui, avea in schimb simturile foarte dezvoltate. In fine, parerea lui, acum nu mai puteam sa afluam ce si cum. La final ne-a oferit cateva feliute cu sare, caci spunea el, nu cunosti cu adevarat ceva pana nu il gusti. Am gustat mai mult din obligatie, pentru ca mie nu imi place creierul nici la restaurant, dar la gust pot sa spun ca e ca orice grasime cu putina sare. Fascinant totusi, daca stai sa te gandesti ce capacitate uluitare de procesare si stocare poseda un creier obisnuit, ba chiar daca stau sa ma gandesc asta era chiar de negru. Oricum, creierul era la fel ca cel de alb sustinea Doctorul, desi pot sa pun pariu ca era mai mic, chiar daca negrul de la care provenea parea destul de musculos. El avusese numeroase creiere in maini, inca din facultate si avusese posibilitatea sa le studieze in detaliu. In fond pe mine nu ma afecteaza nicicum daca negrii au creierul la fel ca al nostru sau nu, dar un pic mai mic, bineinteles. Cred ca atunci am inteles ca Doctorul era cu adevarat un om de stiinta, si am inceput sa il stimam si apreciem la adevarata valoare, lucru greu de obtinut in armata, unde nesimtirea este la loc de cinste. De altfel am inceput sa privim cu alti ochi si populatia bastinasa, am inceput sa ne aplecam mai mult asupra anatomiei si sa intelegem mai bine legatura stansa dintre populatiile pe care le intalneam si natura, in unele locuri ne-am interesat de cultura si civilizatia lor si unii dintre noi chiar au mai participat la disectii de cate ori au avut ocazia. Din punctul asta de vedere Doctorul era un zeu, ce sa mai!

7 Responses to “Doctorul”

  1. Steel_dick Says:

    Boala cuvinte nu trebuia sa pui ca tu ca prostu ai scos poza. Sterge repede cuvintele si pune o poza ca sa se uite si la mine in cartier ca asa este ca la ziare si eu nu citesc ziarele ca este pierdere de vreme. Se vede ca esti fraier si nu stii ce e ala adevar. al dracu fraiere ce esti.

  2. Petre Says:

    Sper sa patesti si tu ca pisica aia fara cap doar ca tie sa iti scoata si maduva spinarii prin locul ramas.

  3. adi Says:

    you are sick!

  4. honiawa Says:

    fara poza? sau calculatorul meu e prea retardat sa o vada?
    imi place nuvela (pot sa-i spun asa?) e bolnava, exact pe gustul meu

  5. haberini Says:

    Bine, uite o sa-i fac un desen, voiam initial sa nu desenez la categoria asta (Povestiri).

  6. Adriana Says:

    Pentru ea ai desenat, pentru mine NU!

  7. honiawa Says:

    deci e povestire… scuze ca i-am zis nuvela. Multam de desen.
    Adriana esti cumva geloasa?


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: