Cea mai zi nashpa

deget_lins.jpg

Azi nu mai pot scrie nimic pentru ca am avut cea mai proasta dimineata dintre toate diminetile pe care mi le aduc aminte de cand m-am nascut. Intotdeauna mi-am inchipuit ca sunt un om cu foarte multa imaginatie, cu destul stomac pentru realitate si cu destula minte ca sa pot imbina fantezia cu realitatea in creuzetul urias al creatiei. Tot ce voi scrie azi este numai ce mi s-a intamplat de dimineata incoace, nu ma simt in stare sa adaug nimic, sper numai sa nu omit nimic pentru ca sunt cu moralul la pamant si e posibil sa mi se reconfigureze diverse sinapse in creier si sa uit diverse momente din dimineata asta. De fapt ar fi o mana cereasca sa uit ce mi s-a intamplat, dar nu cred ca o sa mi se intample pentru ca sunt blestemat de cand m-am nascut si probabil ca blestemul o sa se propage si asupra urmasilor mei. Nici nu stiu ce ar trebui sa fac, deja am copii si ma gandesc ca nu ar fi trebuit sa fac o asemenea nesabuinta pentru ca tinand cont de ritmul imbecilizarii societatii probabil ca or sa se simta stingheri, fara prieteni si fara speranta intr-o lume de imbecili fericiti. In plus sunt foarte realist si imi dau seama ca mai pot prinde multe dimineti asa nashpa ca asta si de fapt chiar mai nashpa ca asta deci poate ar trebui sa fiu bucuros ca sunt numai atat de nefericit, adica cum s-ar zice sa rad pentru ca plang, dar asta implica secretia unor hormoni contradictorii in creier care si asa este supus unor procese chimice extreme pentru care mi-e frica sa nu iasa gaze din atatea chimicale si sa mi se umfle capul cum se umfla asfaltul lui Videanu. Atata mi-ar mai trebui sa ajung prin spitale cu sonde in cap ca in rest mi s-au intamplat de toate, nici nu vreau sa imi amintesc.
Vineri cand am plecat de la servici i-am dat unui bou de coleg, nici nu vreau si nici nu pot sa ii pomenesc numele, fie sa nu mai fie pomenit in vecii vecilor amin, sa imi depuna un talon la 6/49 cu urmatoarele numere: 41, 37, 11, 43, 7, 20. Atat, un singur talon, cu o singura varianta, toate numerele la intamplare, nimic special. II dau colegului taloane si bani de ani de zile, el trecea si mi-l depunea impreuna cu ale lui, ca are un magazinas langa bloc. Vin la birou si ma uit la revista presei si ce vad: http://www.ziare.com/Numerele_castigatoare_la_Loto_6_49-623130.html . Da! Castigasem, pentru prima data in viata castigasem si eu ceva. Nu stiu cati bani erau, dar nu conteaza, erau ai mei. Una peste alta, in culmea fericirii ma duc la boul de coleg sa imi iau talonul castigator. Nu, NU l-a depus, “tocmai vroiam sa vin sa iti dau banii inapoi”. “#@# ma-tii, de ce #@@# nu l-ai pus, esti cretin?” Ca stai sa vezi ca nu am avut timp, ca ba ma ierti, ca o sa mai castigi, asa a ramas, biletul meu s-a dus pe apa Sambetei. Sunt sigur ca nu o sa mai castig niciodata nimic, este ca si cum Dumnezeu mi-ar fi aruncat un os din aur si eu nu m-as fi aplecat sa il ridic. Dar pe de alta parte nu e nici o nenorocire, doar muncesc pentru bani, nu stau cu mana intinsa si cu limba scoasa sa castig bani nemunciti. Oricum, daca ar fi fost numai atat nu as fi fost atat de nenorocit, poate as fi fost chiar vesel si as fi ras cu colegii pe tema 6/49. Cand ma intorceam din biroul colegului meu spre biroul meu, dau peste pustiul de 15 ani al contabilei sefe, pe care il mai ia dupa ea la noi ca probabil se plictiseste pe acasa, care se urina in ficusul de pe culoar de la usa mea. Sa nu ma intelegeti gresit, era la 10m de usa WC-ului, nu era nici un caz de forta majora. Ii dau una peste ceafa cu mana stanga si cu dreapta deschid usa biroului sa intru in birou. Cacaciosului, probabil luat prin surprindere, i se termina bruc jetul si ramane cu scula scoasa afara, intors spre mine si cu ochii holbati. Vroiam sa intru in birou si sa nu dau cazului mai multa importanta decat merita dar dobitocul sare cu ghearele catre mine si cu niste zbierete inumane, cred ca vroia sa ma agreseze, in orice caz, eu asta am inteles, probabil vroia sa imi scoata ochii. Iau mana dreapta de pe clanta si ii dau un dos de palma sa il linistesc. Puradelul imbecil cade la pamant si se zvarcolea, nu stiu ce facea pe acolo, ca am intrat in birou. 3 minute mai tarziu cum stateam eu si imi conteplam masina din curte (am biroul la etajul 2) si ma gandeam ce bine ar fi fost sa fi castigat la 6/49 ca imi plateam si eu restul de rate la masinuta mea de 300 cai putere de care sunt foarte mandru, il vad pe puradelul contabilei sefe cum imi baga un cataroi in masina prin geamul de la usa soferului!!! Ei da, acum a inceput ziua nashpa cu adevarat! Mi s-a lasat un val de sange rosu peste ochi, zbier la niste colegi mai tineri sa vina dupa mine si coboram in fuga. Puradelul se indepta agale spre poarta, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. O luam la fuga dupa el. Ne aude si o ia la fuga spre poarta, unde credea el ca ar fi in siguranta, daca ar trece in lumea necivilizata si idioata de afara. Portarii, prietenii mei de altfel, vad ca se intampla ceva si isi scot amandoi tonfele sa il ia in voleu. Papagalul vede miscarea si o ia la stanga, spre desfacere, si intra in magazie pe la iesirea camioanelor. Doi colegi ocolesc magazia sa nu iasa fugarul pe la intrare, noi dupa el in magazie. Boul vede ca nu poate iesi pe la intrare ca era usa incuiata si nu avea ecuson, dar sare pe un geam deschis. Atunci am simtit ca mi se prabuseste ziua, credeam ca l-am scapat. Iesim in fuga din nou pe la camioane si dam coltul. Mama ce usurare am simtit, cei doi colegi ai mei pusesera mana pe el. Asta, puradelul, muciosul, pufuletele, cu gura mare, “Luati ba mana de pe mine” si figuri din astea. Ma duc langa el, nu spun nimic, ii bag mana in par si il tarasc in atelierul mecanic de peste drum. Seful de atelier – prietenul meu. Acuma scriind constat totusi ca sunt foarte popular, am prieteni peste tot. Zic hai ca am niste treaba, scoate ce ai pe presa. In numai doua minute puradelul, mucosul, cacaciosul era pe masa presei, cu spatele lipit de coloana si cu picioarele cracanate, cu zona unde ar fi trebuit sa ii fie bilutele sub berbecele presei de 10 tone forta. Presa mecanica cu excentric de 10 tf, PME-10 pentru cunoscatori, asa, ca sa va imaginati scena. Ideea mea era sa il speriem in scop educativ, sa simulam ca ii spargem bilutele cu berbecele, nu vroiam sa ii fac nimic rau, vroiam sa il educ pentru ca exagerase, era scapat de sub control, trebuia reintegrat in societate. Cine nu a fost la randul lui educat la fel? Nu intru acum in detalii, dar desi era pe masa presei, intre bratele de siguranta de la care se scosesera geamurile, cu picioarele tinute cracanate de doi colegi de-ai mei si cu mainile intoarse peste coloana presei de doi muncitori mucosul continua sa zbiere si sa ne insulte, sa ne ameninte, sa ne intarate cu alte cuvinte. Cum educatia nu prea dadea rezultate, si cum nu aveam cum sa ii facem rau pentru ca dispozitivul de siguranta, cele doua brate, nu erau inchise, apas butonul verde, ma las un pic pe spate, ridic cu un gest teatral piciorul si apas violent pedala de actionare. Acuma, intelegeti si voi, poate stiti cum e, motorul electric al presei a inceput sa se invarta, curelele si excentricul s-au pus in miscare, dar berbecele cu care trebuia sa ii strivim bilitele nu a coborat, pentru ca, repet, dispozitivul de siguranta nu era in pozitia de lucru. Pufuletele cacacios insa nu stia. Odata il vad ca se face alb ca hartia din rosu ca sfecla cum era, da ochii pe spate si incepe sa tremure din toate incheieturile. Nu apucam sa ne uitam unii la altii si sa luam o hotarare despre ce facem in continuare ca vad o femeie rosie ca focul cu o gaura neagra in locul unde ar trebui sa fie gura si cu un zgomot de fond strident ce o insotea, ca intra pe usa urmata de secretara directorului general, de directorul general, de directorul de productie, directorul executiv, mai multi membrii din conducere. Era mama pastravului, un pic schimbata la fata. “@#^*^&*!#%^!^$” si asa mai departe, un urlet continuu ii iesea din gura, nu intelegeam nimic. Ma uitam la felete noilor veniti si parca imaginile se schimbau cu incetinitorul, vedeam fata directorului general, impietrita, parca cu niste ochi cenusii, si niste buze albe, apoi intra in cadru fata rosie a dobitoacei, apoi vedeam mainile tremurande ale directorului executiv apoi iar fata dobitoacei si tot asa. Ma trezeste din visare seful atelierului care spune cu o voce foarte calma si responsabila: “Doamna, va rog sa parasiti atelierul pentru ca nu aveti efectuata protectia muncii”. E adevarat, contabila sefa nu are facuta protectia muncii pentru accesul in medii productive si se poate rani sau Doamne fereste rani si pe altii daca patrunde neautrizat pe langa utilaje si materiale. Femeia in continuare “%#$$!$&^$*%@%%$%$%@&^$%@^$@%^$$#!##!##$!%” la 110…120dB, de ma surzise. Iau masuri, dau pufuletele jos de pe presa, si incerc sa il stabilizam pentru ca nu se putea tine pe picioare, isi tot dadea capul pe spate si nu prea i se vedeau pupilele, nu stiu ce avea. In sfarsit, la un moment dat am inteles: cretina de contabila sefa vroia sa cheme politia sa ma aresteze si intentiona sa ma dea in judecata pentru ce i-am facut copilului ei de parca nu as fi incercat sa il educ. Ar fi fost prima data cand as fi fost arestat nevinovat, oricum nu ar fi avut ce sa imi faca pentru ca am certificat din ala smecher si nu sunt responsabil pentru faptele mele in anumite circumstante. Sa nu ma intelegeti gresit, nu am nici un fel de probleme, dar datorita faptului ca am fost implicat in anumite evenimente in trecut si am mai avut ceva “chestii” am considerat ca este potrivit sa imi scot ca cine stie. Pana sa imi explice aia cum se va razbuna pe mine si ce rau o sa imi fie in puscarie, pana sa il punem pe puradel pe picioare ca nu stiu ce avea, intra si barbatul contabilei, tatal puradelului, e la noi la relatii externe, un tip foarte de treaba, ma inteleg foarte bine cu el, fost securist pe vremea lui Ceausescu, reconvertit in anii 2000-2002, se ocupa acum sa rezolve probleme comerciale delicate. Isi potoleste muierea, isi inspecteaza puradelul si odata il aud ca spune catre pufulete: “Nu ti-am spus ma tata sa nu ma mai bagi in belele, bine ti-au facut oamenii astia, cine te crezi tu etc etc etc” nu mai are importanta. Acum stau si ma uit pe geam cum imi strange puradelul cioburile din masina si astept sa ma cheme directorul general la el cum mi-a promis, sper sa imi propuna o marire de salariu. Asigurarile or sa imi rezolve geamul, pana la urma nu a iesit asa de rau, cred ca se pot intampla si chestii mai rele.
Oricum ar fi, realitatea intrece fictiunea, nu ma asteptam sa traiesc ziua in care povestile scornite de mine sa paleasca in numai 40 de minute in fata realitatii mai crude ca o piersica verde sau sa plec de acasa dimineata linistit si pana in ora noua sa fiu cat pe ce sa fiu arestat pe nedrept si sa fiu privit ca un montru de jumatate din angajatii de la noi. Bine ca cealalta jumatate ma privesc ca pe un erou, asta poate fi jumatatea plina a paharului. Oare ce o fi mai bine, sa fii anonim in libertate sau erou in camasa de forta?

18 Responses to “Cea mai zi nashpa”

  1. mrd Says:

    Dupa nume cred ca te cunosc,
    nu cumva ai lucrat sau lucrezi la OTV

  2. mircea_b Says:

    salut……
    interesante desene……….

  3. haberini Says:

    nu am lucrat si nici nu lucrez la 0tv, sper sa nu ajung sa lucrez acolo, dar cum ti-a venit asta in minte?

  4. haberini Says:

    mircea_b, textele nu iti plac? doar desenele?

  5. zarapedeal Says:

    Mai…Mai….
    ce artist avem aici……
    ro.wordpress.com/tag/mircea-zara

  6. Adriana Says:

    vai haberini, cum ai putut sa il torturezi in halul asta pe bietul baiat si sa mai sustii ca e adevarat. dar tu nu te gandesti la mama lui? in plus eu nu cred ca este adevarat si sunt foarte trista si te rog sa imi confirmi ca nu e nimic adevarat ca altfel nu mai intru pe blogul tau si nici nu iti mai scriu. si eu te credeam baiat serios si tu spui ca ai certificat de nebun si ca lucrezi intr-o fabrica. imi vine sa plang de frustrare si nu pot sa cred ca am coborat la cafenea ca sa vad daca ai mai publicat. te rog sa retractezi totul maine dimineata la prima ora, cum sa spui ca educi pe cineva bagandu-l in presa? nu te mai pup si daca nu te indrepti nu o sa mai auzi de mine. sunt foarte suparata ca am vazut si numerele in ziar, te urasc.

  7. Adriana Says:

    haberini nu incerca sa ma ignori

  8. haberini Says:

    De ce te enervezi? Cred ca nu ai citit conditile de intrare pe blog, acolo se face lumina.

  9. Adriana Says:

    Esti iertat, vezi pe mail. Te pup, x x x

  10. Adriana Says:

    auzi, dar nici cu numerele la sase din patruzecisinoua nu era adevarat nu? banii nu conteaza oricum, nu fi suparat.

  11. Crissa Says:

    Super desene! PACAT CA AI CAPUL PE ALTA FRECVENTA DECAT OAMENII!

  12. haberini Says:

    Da, cu numerele de la loto e adevarat din pacate

  13. zarapedeal Says:

    da haberini esti dur in exprimare, sunt curios cum esti in viata reala?

  14. ultras Says:

    frate te rog cand ai timp fa si oierului nostru un portret sa il facem banner pentru galerie !!!!!

  15. ionescu.m Says:

    Tinere parerea mea personala este ca esti bonlav!
    Nu stiu daca incurabil dar recomand medicilor (preotilor)cu caldura camasa de forta pentru cazul tau.

  16. stelian_ogica Says:

    Te salut!
    Crezi ca ai timp sa ne intalnim la o cafea? nu stiu daca ma cunosti dar pasiunea mea este loto, ai datele mele astept sa ma contactezi deoarece am o propunere interesanta pentru tine.

  17. YO! Says:

    Marii artisti nu au fost faimosi pe timpul vietii. Sa imi dai si mie un desen de-al tau semnat ‘nainte de a o mierli!

  18. haberini Says:

    🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: