Extraordinarele aventuri ale unor oameni dusi cu capul

 

yo-da
Era intr-o dimineata de primavara si totul a inceput inainte sa ma trezesc eu. In mod normal ma trezesc in fiecare zi la ora 5, asa m-am obisnuit, asa am fost crescut, nu ma mai pot dezvata. E regula: indiferent de ora la care ma culc, la ora 5 sunt in picioare. De data asta insa ma culcasem pe la sase si jumatate, deci mult dupa ora mea obisnuita de trezire pentru ca lucrasem din greu noaptea precedenta si hotarasem ca e mai intelept sa recuperez o parte din somnul pierdut, nu mai sunt tanar si cine stie, poate somnul asta recuperat o sa imi foloseasca candva. Nu stiu cat trecuse de cand adormisem dar la un moment dat am deschis ochii speriat si am privit in fata. Evident, o lumina orbitoare mi-a ranit retina, suficient de puternica incat sa ma faca sa inchid ochii la loc, dar nu suficient de puternica cat sa ma faca sa nu observ o pata intunecata in centrul perimetrului luminos. Am clipit de cateva ori pentru acomodare in timp ce cu mana dreapta cautam un obiect contondent pe care sa il pot folosi in cazul in care pata aceea neagra ar fi luat forma vreunui chip ostil. Ei bine, imediat ce m-am obisnuit cu marea de lumina pata cea neagra s-a materializat intr-un chip, dar nu unul ostil si mai mult, nu unul necunoscut. La mine pe geam baga capul Yo-Da, il stiti, un personaj cat se poate de real si cat se poate de pitoresc, intelepciunea populara in persoana, esenta gandirii populare, destept, dar neinstruit, muncitor, dar comod, puternic, dar firav. Sa nu exagerez totusi cu firavul, retrag ceea ce am spus. Am ramas curentat. Eu am dormitorul la etajul 1, ma gandeam ca un om normal nu are cu sa se uite la mine din exterior cand dorm. Aceeasi senzatie o aveam si la bloc. Tot timpul m-am gandit ca un om de pe strada nu are cum sa isi arunce privirile tocmai la etajul trei, neluand in considerare vecinii din bocul de peste strada care nu erau imi mai erau foarte straini. Acum sa fim seriosi, nu cred ca e ceva obisnuit sa te trezesti privit de o aratare stirba, ranjitoare, cu riduri pe fata mai adanci decat avea mama lui Stefan Cel Mare si care in plus a inceput sa incarunteasca dupa un model ciudat, un model care il face sa para o combinatie intre o zebra si doua rosii. In fata are niste dinti ciudati, latareti in partea de jos si foarte subtiri in partea de sus, galbeni la varf si negri la baza, cu un spatiu mare langa gingie intre doi dinti ce ar trebui sa fie alaturati si un spatiu mai micut, sa zicem aproximativ un milimetru catre varful dintilor, spatiu ce ii este foarte util cand sfasie pateul de ficat si alte lucruri moi cu care se hraneste. Daca zambeste mai tare dezveleste in lateralele gurii niste gingii roz cu consistenta cornoasa, iar cand rade in hohote reuseste sa dezgoleasca in fundul gurii niste colturi de masele dispuse alternativ spatial si colorate in cele mai diverse nuante de cenusiu. Buzele ii sunt crapate de vant, fata ii este inegrita de soare, de sub arcade iti arunca ocheade prin niste ochi laptosi, foarte rotuzi la partea interioara, foarte afectati de abuzuri si cataracta la partea exterioara. Oare e corect spus exterioara? In cazul lui cred ca nu, dar o las asa, pentru ca pe langa ochii ce completeaza arcadele fruntii in lateral ii flutura niste urechi care si-au pierdut consistenta cartilaginoasa, probabil datorita hranei deficitare, si au devenit un fel de piei negre si carbonizate de vitregiile naturii care la modul repaos stau pleostite in lungul obrazului iar la modul deplasare accelerata flutura astfel incat din spate ti se pare ca este animalul mitic cu doua cozi si cocoasa. Ca totul sa fie si mai idilic Yo-Da ranjea cu un zambet pana la urechi si isi tinea mainile incrucisate pe pervazul meu, cu coatele cat mai in exterior, astfel icat sa umple tot spatiul disponibil si sa castige probabil si ceva stabilitate. Nu stiu cum statea acolo, nu stiu de ce era acolo, nu inteleg de ce eram asa buimac, banuiesc insa ca dimineata nu era foarte avansata si mai mult, dupa lumina orbitoare care imi inunda dormitorul si aerul cald care intra prin fereastra deschisa imi dadeam seama ca urma sa fie o zi torida, o zi cum ii place lui Yo-Da, o zi cu un soare care iti bate cuie in cap si iti topeste seul ca intr-un cuptor imens in care nu ai unde sa te ascunzi, in care nu exista vreun loc in care sa nu bata lumina aceea intensa care te face sa iti tii capul in pamant cu speranta de a-ti proteja ochii, dezvelind astfel involuntar pielea cea mai alba de pe ceafa si expunand in acelasi timp creierul mic cumplitei radiatii calorice. Ma ridic intr-un cot si intreb:
– Ce e Yo-da?
– Am venit sa vad ce faceti. Ia ziceti, azi nu muncim?
Inteleg. Era week-end si probabil il chemasem sa mai facem cine stie ce nazdravanii prin curte. Ba nu, imo amintesc, il chemasem sa reparam ceva, urma sa fie o zi cu program in atelier, urma sa ma mozolesc de vaselina, sa imi belesc degetele cu ciocanul, sa ma ard de la sudura, sa imi prind labele picioarelor pe sub roti, sa ma lovesc cu fruntea de esapament si alte chestii asemanatoare care fac ca week-end-urile unui barbat heterosexual sa fie suportabile si inlesnesc trecerea lina de la o saptamana la alta, faciliteaza suportabilitatea unei societati sarite de pe fix si creeaza iluzia unei autonomii motrice care i-a fost atat de necesara lui Homo Sapiens de-a lungul istoriei. In sfarsit intelegeam ce vroia de la mine, de ce era la geam, atarnat de cladire la etajul 1, pricepusem de ce ma trezisem speriat si modul in care urma sa imi desfasor in urmatoarele doua zile rolul social extrem de important, rol social ce ma tine motric intre doua lumi ce ma resping in mod egal si care pana la urma reprezinta pentru mine un fel de Triunghi al Bermudelor, dar la scara gigantica, la scara evolutiei fiintei mele pe plan biologic si social. Din cuantumul gandirii filozofice am extras esenta identitatii clipei si i-am raspuns:
– Du-te-n pula mea Yo-Da, mie mi-e somn!

9 Responses to “Extraordinarele aventuri ale unor oameni dusi cu capul”

  1. giapapadia Says:

    trebuia sa il si desenezi :))

  2. haberini Says:

    Daca vrei tu o sa-l desenez:)

  3. giapapadia Says:

    ai tot zis ca desenezi🙂

  4. haberini Says:

    da, stiu, dar ma voi revansa, de obicei ma tin de cuvant

  5. haberini Says:

    Uite ca l-am facut, sa sti ca seamana cat de cat:)

  6. giapapadia Says:

    seamana bine cu un actor. da’ nu stiu cum il cheama. bizare unghii.

  7. Steel_dick Says:

    Haberini,
    in pula mea io e baiat de cartier da tu esti analfabet si vede toata lumea.

    Conjugarea verbului “a sti” la indicativ prezent este:

    eu stiu
    tu stii
    el, ea stie
    noi stim
    voi stiti
    ei, ele stiu

    Uite aicisa: http://dexonline.ro/search.php?cuv=a%20sti unde te lamureste ca e un verb de conjugarea a IV-a, tranzitiv si intranzitiv. Te dai jmecher da esti mai analfabet ca pula mea cand e bleaga.

    In concluzie, se scrie “sa stii ca seamana”si NU “sa sti ca seamana”. Asa cum ai scris tu e cum scrie colegii mei pa dupa blocuri care e la fel de analfabete ca tine. Nu am io pretentii ca stie io sa scrie, da tu esti varza si ma deranjeaza ca te dai jmecher si culturizat.

    Ba care mai vorbiti cu el pe forume sa il corectati ca sa invata si el ce e gramatica si sa poate si io sa citeste comentariile fara sa vomite.

  8. haberini Says:

    nu ma dau ma, pentru un extraterestru eu zic ca ma straduiesc, o sa corectez
    PS: Bine ca esti tu destept!

  9. Steel_dick Says:

    Nu sunt destept da o fost muma profa de romana, o fost si la inspectorat si la minister. Si ma batea sa invat si asa am ajuns sa citesc lectiile cu glas tare ca sa ma auda ea si sa ma gandesc in gand la ale mele, tare nu? Io nam mucit o zi in viata mea, pacat de tine ca esti baiat tanar si te rupi cu munca. Restecp!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: