In post

Cand stai singur in post prin definie nu prea ai ce face. Pazesti… Normal, pazesti, dar asta inseamna sa nu faci nimic. Cu toate acestea numai retardatii asteapta sa treaca timpul, iar in trupa noastra nu prea sunt retardati. Cea mai obisnuita activitate este meditatia asupra problemelor fundamentale ale omenirii. De exemplu este o pierdere de vreme sa te gandesti daca exista sau nu viata extraterestra. Din contra, este un gest de un mare rafinament filozofic sa meditezi asupra uniunii fiinta umana — humanoid extraterestru. Sau in limbaj comun, daca oamenii si extraterestrii au facut sex. Doctorul sustine ca da, au facut, doar asa a aparut Chelie, dar e bineinteles o gluma nevinovata. Eu in schimb consider ca actul sexual in discutie chiar a avut loc, la modul fizic, intre reprezentanti ai speciei noastre si cetateni extraterestri. Nici nu prea ar avea cum sa fie altfel. Sa zicem ca asa cum stau eu acum in post ar ateriza langa mine o nava extraterestra. Cand ajungi in acest punct cu meditatia fiori reci te trec pe sira spinarii si ti se pare ca cerul devine brusc mai mohorat si mai amenintator. Daca mai esti si intr-o padure incepe sa ti se para ca toate cracile si tufisurile se misca amenintator si ca tot felul de creaturi stau sa se repeada asupra ta sa te violeze. Cate arme au fost descarcate in acest mod total aiurea nu mai vorbesc. Acum, mergand mai departe cu imaginatia, sa zicem ca din nava iese un extraterestru sau o extraterestra. Nu, nu e bine, mai intai se deschide o usa. Se deschide o usa si lasa sa se strecoare afara o lumina laptoasa. Aerul din fata usii navei extraterestre capata proprietati ciudate si devine dintr—o data sticlos. La marginea zonei de influenta se formeaza bruma. Plantele din zona aterizarii isi modifica instantanei metabolismul si devin mai viguroase. Stai si te uiti. Unul mai fricos ar da alarma sau ar executa foc in directia navei cu armamentul din dotare. Nu e cazui, doar sunt barbat, ce naiba, pot rezoiva singur situatia. Ma uit suspicios in directia usii si astept. Fac cativa pasi ca sa pot vedea mai bine in interiorul navei. Nu se vede nimic, doar o ceata alburie. Sa intru… Sa nu intru…? Mai bine stau mai departe, sa fiu prudent, cine stie ce se poate intampla. Nu se mai intampla nimic, desi bag de seama ca se aude un usor fasait, nu inteleg ce se intampia, nava extraterestra pierde gaze? Ma gandesc pentru o clipa ca cei de la Centru ar fi trebuit sa vada pe radar nava extraterestra si ar fi trebuit sa ia masuri pana acum. Probabi1 trebuie sa apara un pluton in orice ciipa. Oare ce spune RG despre intainirile cu extraterestrii? Oi fi primit vreun ordin specific la intrarea in post cu privire la viziteie extraterestre? Incerc sa imi amintesc, dar am mintea incetosata, nu pot sa ma concentrez. Nu e inamic, nu e vehicul de Tupta, nu e animal salbatic, nu e copil, nu e femeie gravida, nu e dotata cu camere de fotografiat. Haaaa? Daca are camere de fotografiat? Incep sa ma treaca transpiratiile. Daca din vehiculul extraterestru ei filmeaza obiectivul militar cu caracter secret pe care il pazesc eu? Am asupra mea o grenada defensiva. Ma gandesc sa o arunc pe usa navei extratrestre. Mi se pare cea mai buna solutie. Ezit totusi, ar putea sa ii alarmeze pe cei1a1ti din celelalte posturi si daca se dovedeste ca am foTosit armamentui fara motiv intemeiat o sa rada toata trupa de mine. InclUSiV Colone1ul. Asta nu e bine. Mai bine strang niste lemne, le inghesui in jurui navei si le dau foc. Asta da, e o solutie rezonabila. Daca se dovedeste ceva gresit zic ca asa am gasit-o! E bine, dar mi—e lene sa strang lemne. si trebuie multe! Nu e bine, nu pot sa parasesc postu1, mai bine stau aici si mai astept sa vedem ce se mai intampla. Probiema e ca nu pot sa astept foarte mult, sa nu creada extraterestrii ca sunt prost sau nehotarat. Ma misc sa vad cum reactioneaza extraterstrii. Ma misc din nou. Nimic! Probabil nu sunt foarte destepti. Imi verific pistolul mitraliera. Nu am pusca cu luneta azi, postul nu prevede. Ha! Mai e o problema. Ce fac daca nava extraterestra sau ocupantii ei nu stiu parola? Ia sa vedem… nu e insotit de seful patrulei, nu are asigurator de coloana, nu e seful garzii… cam nashpa, trebuie sa il impusc. Si dupa aia ce fac cu cadavrul? Ca daca era om nu era nici o problema, e prevazut de RG, dar nu scrie nimic in RG de nave extraterestre. Sau scrie? Parca vad ca sunt dat iar pe ordinul de zi, ca exemplu negativ, normal. Hmmmm… Trebuie sa iau atitudine. Incep sa ma apropii. De sub nava extraterestra apare un bou. Un bou de extraterestru. Strig cu voce puternica si barbateasca: Stai! Parola! Extraterestrul se uita si nu zice nimic. Cred ca nu stie parola. Dar cred ca intelege romaneste, ca a stat! Daca o fi extraterestra? Oare cum se poate distinge un extraterestru de o extraterestra? Extraterestrul sta si se uita la mine. Eu ma uit mai putin la el si mai mult la imprejurimi, daca e o capcana? Intotdeauna e bine sa te gandesti ca ti se intinde o capcana sau se doreste sa ti se distraga atentia. La acest moment in mod normal ar trebui sa inceapa sa iti tremure picioarele, e un moment de inalta tensiune. Unii chiar pot sa inceapa sa acuze lipsa de aer, palpitatii, furnicaturi. In mod normal insa nu e nimic real, e doar o reactie psihica, am vazut de multe ori asta. De exemplu pentru cei ce acuza lipsa de aer. Nu e nimic adevarat, daca nu ar avea aer in realitate ar trebuisa se invineteasca, sa devina cianotici, sa se manifeste semnele externe, dar nu se intampla nimic. Pur si simplu trebuie sa se linisteasca si sa inceapa sa respire normal. Evident, nu e cazul meu, am vazut multe si probabil inca o sa mai vad multe. Deci stau si astept reactia extraterestrului. Face un pas mic. Pun mana pe arma. Ridica mainile, un pic, pana la nivelul umerilor. Mda, poate e inteligent. Ma apropii, la randul lui se apropie. Se uita la mine. Il pufneste rasul. Pe unde rade, ca nu are gura? Arata cu degetul la mijlocul meu. Cu cealalta se tine de locul gurii. Acuma vad, extraterestrul nu are nici un fel de haine. Probabil asa e moda la ei. Prin definitie, moda este un obicei, o deprindere colectiva, specifica la un moment dat unui mediu social. Termenul de “la moda” se aplica de obicei unei persoane care poarta haine sau accesorii care fac parte din tendintele modei actuale, chiar daca moda include mai multe ramuri. Moda se schimba foarte repede; este suficient ca cineva sa descopere ceva mai bun si mai frumos, dupa care toata lumea va vrea acel produs, moda schimbandu-se cu o viteza incredibila. Se crede ca primii ”germeni” ai modei au aparut in Egiptul antic, odata cu aparitia luxului si elegantei vestimentare de la curtea faraonilor. Aceasta opinie este mai putin plauzibila intrucat este greu de crezut ca atunci si acolo se schimba forma, dimensiunea si culoarea vesmintului in maniera si la intervale de timp ce caracterizeaza particularitatile modei, asa cum o cunostem azi. Asemenea conditii se configureaza nu in lumea vechilor civilizatii asiatice, ci in Europa secolului al XIV—lea, atunci cand pe arena istoriei, Evul Mediu (din Europa Occidentala), incepe sa se destrame, deschizand portile relatiilor de productie capitaliste acre vor marca nu numai o dezvoltare economica spectaculoasa, dar si inflorirea artei si culturii. Acum omenirea va cunoaste unul dintre marile momente propusoare de cultura si civilizatie, datorat Renasterii italiene. Renasterea va fi momentul, iar Italia va fi locul unde vor aparea primele manifestari ale modei. Acest privilegiu este revendicat in acelasi timp de Franta, Spania si Anglia, fiecare pretinzindu-si intaietatea. Unii autori considera ca momentul aparitiei modei a fost declansat de prima diferentiere produsa – in plan dimensional — a vesmantului barbatilor fata de cel al
femeiior. Este vorba tot de secoiui aT XIV-lea, cand costumui barbatiior a devenit mai scurt decit cel al femeiior. Este greu de acceptat o asemenea interpretare, daca avem in vedere ca moda nu insemna o deosebire intre ceea ce poarta femeiie si ceea ce poarta baietii. Moda inseamna, de fapt, schimbarea periodica a formei, a dimensiunii si a culorii. Evoiutia fenomenuiui in secolul nostru a luat proportii de mare complexitate. Au fost exprimate pareri care au cerut ca moda sa fie ridicata la rang de stiinta. Moda a starnit in decursui veacurilor reactii dintre ceie mai ciudate. Cand a fost adorata de unii, a fost huiita de aitii, ceea ce a facut sa fie mereu schimbatoare, incat sa impace si pe unii si pe altii. In fine, probabii ca pe planeta extraterestra moda a evoluat spre minimalism, lasand apoi loc trupurilor goale ca unic mijloc de exprimare. Ma intreb daca asta e culoarea lui reala. Culoarea este foarte importanta, deoarece ceea ce deosebeste o moda vestimentara de alta este silueta, stilul, tema si culoarea. Silueta naturaia a corpului uman a suferit in decursui timpului unele modificari  determinate de modu1 de viata, de clima si de zona geografica. La inceput, omul a fost mai robust, mai putin zvelt, cu forme dure, ca si modul sau de existenta. Apoi, pe masura ce conditiile de viata devin mai favorabile, se contureaza si o silueta cu forme mai putin dure, mai zvelta. O data ce omul devine constient de frumusetea fapturii sale, va inventa tot ce mintea ii va ajuta pentru a se infrumuseta si mai mult. omu1 a intervenit pentru a-si modela propriul chip. in ajutorui formarii si pastrarii unei siluete natural proportionate a intervenit cu vremea sportul, menit sa intretina sanatatea si vigoarea, devenind totodata si spectacoi de mare atractie. Dar omul nu s-a multumit numai cu atat. E1 a utiiizat si vesmantul inca din ceie mai vechi timpuri ca mijioc de infrumusetare, colorandu—l, dandu-i forme din cele mai diverse. Astfel a descoperit in vesmant posibilitatea de a-si remodela corpul intr-un mod artificial, in conformitate cu imaginatia sa artistica, facandu-l cand mai alungit, cand mai scund, mai voluminos sau mai subtiat, supunandu-l diverselor forme geometrice (trapez, clepsidra, conic, dreptunghiular, butoi etc.) modificandu—i mereu arhitectura. In contrast cu aceasta evolutie se pare ca specia extraterestra considera forma corpului lor umanoid a tinde spre perfectiune. In sfarsit il inteleg, inainte ca extraterestrul sa moara de ras. Extraterestrul crede ca nu am organe genitale! Ii arat ca, am. Nu mai rade, i s-au bulbucat ochii. Imi arata un sfarc. Ii arat ca am si eu. Se scarpina intr-un orificiu. Ma scarpin in cap, nu stiu ce vrea. Ma uit prin el ca sa examinez nava. Acum inteleg, usa e pe sub nava, ce vezusem eu mai devreme este doar rampa de deseuri, din cate inteleg, in majoritate gazoase, dar acum se scurge pe ea si un fel de puroi. Poate or fi si radiatii… Aoleu! Radiatii? Daca nu o sa mai am erectie? Pare ca intelege, pare sa stie despre ce e vorba. Probabil ca si pentru ei sexul e la fel de important ca si pentru noi. pentru specia umana relatiile sexuale sunt activitati fizice care presupun o implicare functionala importanta din partea majoritatii sistemelor din organism. Un studiu publicat in 1997 in British Medical Journal, care a inclus 918 bérbati cu varste intre 45-59, urmariti pe o perioada de 10 ani a demonstrat ca barbatii care aveau mai putine orgasme au fost de doua ori mai predispusi sa moara de diverse cauze medicale decat cei care aveau mai mult de doua orgasme pe saptamana. un alt studiu asupra bolilor cardiovasculare desfasurat in 2001 a demonstrat reducerea cu pana la 50% a riscului de infarct si accident vascular cerebral la persoanele care fac sex de cel putin trei ori pe saptamana. Probabil ca si la ei e la fel. Desi nu mi se pare cinstit, acest extraterestru parea ca are o viata sexuala normala. Imi arata mai mu1te orificii. Nu inteieg. Cred ca nici el. Sare cu unul din orificii pe mine. Restul se intelege, nu mai insist. I-am tras un glont in cap si i-am chemat si pe ceiiaiti sa ii violam cadavrul. Practic din punctui meu de vedere nu existenta vietii extraterestre trebuie pusa la indoiala ci mai degraba trebuie intreprins un plan urgent de masuri care sa impiedice raspandirea bo1ilor extraterestre cu transmisie sexuala in randul populatiei civile nevinovate. Atractia sexuala extraterestra este foarte puternica cel putin in randul colegilor mei. Ce s-ar fi constatat de pilda daca in urma analizei faptelor in cadrul unitatii s-a constatat ca 80% dintre membrii grupei ar fi facut sex neprotejat cu extraterestrul si 100% dintre membrii grupei ar fi participat la o orgie extraterestra. In aceste conditii cea mai probabila cale de cucerire a Pamantu1ui nu este calea militara ci calea sexuala. Probabil din punct de vedere sexual suntem o specie ajunsa la maturitate, pe cand din alte puncte de vedere suntem inca in zorii evolutiei.

Fat Man

Niciodata nu mi-am dat seama de diferenta subtila ce ne separa de maimute. Sau de soareci. Sau de canguri. In plus oamenii de stiinta tind sa imi dea dreptate. De exemplu un soarece si un om au ADN-ul la fel in proportie de 99.9%. Mie nu mi se pare corect. Adica si eu si soarecele impartim aceleasi organe si aceleasi functii de baza. In plus poate si gandim la fel! Sau poate tocmai aia e diferenta, faptul ca nu gandim la fel. Probabil soarecele se gandeste toata ziua la lucruri de baza, cum sa faca rost de branza si cum sa faca sex, in plan principal iar in plan secundar cum sa se fereasca de pisici. Eu pe de alta parte ma gandesc numai la binele omenirii, la progresul natiunilor, la stergerea nedreptatilor si inechitatii vietii, la ajutorarea copiilor sarmani din toata lumea, la profunzimile si tainele universului ca sa nu mai pomenesc de explorarea metafizica a strafundurilor materiei si a sufletului uman. In plus eu nu mint. Si pentru ca mi-am amintit ca nu mint trebuie sa recunosc ca de fapt nu ma gandesc decat la sex si la mancare, exact in ordinea asta, pentru ca am vazut ca fara mancare pot sa stau fara repercursiuni majore in jur de 10 zile pe cand fara sex mai putin, maxim o jumatate de zi. Adica eu si soarecele ne gandim exact la acelasi lucmri. Normal, eu nu am pradatori naturali, asa ca ma pot concentra pe obiectivele principale, sexul si mancarea, probabil ca soarecele este nevoit sa isi aloce o mica parte din creier si pentru pisica, parte care la mine a disparut sau in orice caz s-a atrofiat mult. Hai sa fim seriosi, oamenii de stiinta au dreptate. 99.9% nu e chiar asa de rau. Pana la urma ma gandesc ca acel 0.1% ne face pe noi oamenii sa fim atat de asemanatori unul cu celalalt. E adevarat, unul e mai negru, unul e chel, altul e galben de la hepatita, unul e mai putin dotat sexual, altul din contra, e asa ca mine, bine, nu chiar ca mine, dar pe undeva pe aproape, cei mai multi sunt foarte prosti, unii sunt mai activi, altii mai lenesi, dar toti in detinitiv avem doua picioare, doua maini si un cap, nu e chiar asa de rau. Prin extrapolare si soarecele are tot doua picioare, doua maini si un cap. Asta nu poate sa fie bine. Si pradatorul lui are tot doua picioare, doua maini si un cap, figurativ vorbind. Asta iarasi nu poate sa fie bine. In fond probabil ca intre soarece si pisica asemanarile ADN-ului sunt tot pe undeva pe la 99%, ceea ce nu ii da un avantaj soarecelui. Oare soarecii ar fi capabili sa provoace mutatii controlate pisicilor astfel incat pisicile sa nu mai considere soarecii o prada? Nu stiu ce sa zic, mai degraba nu, altfel ar fi facut asta de mult timp. Probabil ca in creierul lui mic soarecele nu se gandeste la stiinta, dar de loc nu se gandeste. Acuma intre noi fie vorba probabil 99.9% din oameni de asemenea nu se gandesc, probabil cei 0.01% reprezinta de fapt diferenta statistica dintre ADN-ul meu si ADN-ul soarecelui. Ma intreb, eu oare ma incadrez in cei 99.9% sau in cei 0.01%? Este ca trebuie sa te simti bine fiind unul din exemplarele care fac diferenta intre specia ta si specia rozatoarelor? Este ca parca te simti deasupra celorlalti? Dar daca voi constata ca ma incadrez in marea masa a celor 99.9%? Acesta ar fi unmare soc. Nici nu vreau sa ma gandesc la asa ceva. Pai nici nu ar avea cum sa fie. In zilele noastre 99.9% dintre oameni se gandesc cum sa munceasca mai putin si sa consume mai mult. Si pentru asta s-a inventat creditul. Uraaaaa!!! Nu mai muncim, avem bani gratis. Si pentru asta s-a inventat abuzul de credit. Si exact pentru asta s-a inventat criza financiara. Uraaaaaa!!! Am de ce sa ma bucur si eu. Pana la urma exista dreptate pe lumea asta. Pentru ca eu nu ma gandesc cum sa muncesc mai putin. Din contra, eu ma gandesc cum sa muncesc mai mult. Pentru ca daca muncesc putin, ca acum de exemplu, imi fuge mintea la binele omenirii, la progresul natiunilor, la stergerea nedreptatilor si inechitatii vietii, la ajutorarea copiilor sarmani din toata lumea, la profunzimile si tainele universului ca sa nu mai pomenesc de explorarea metafizica a strafundurilor materiei si a sufletului uman si asta ma impiedica sa ma gandesc la sex si la mancare, si asta nu mi se pare corect. De asemenea eu nu ma gandesc cum sa consum mai mult. Pentru ca nu am nevoie. Ce, daca am o plasma de 127cm in loc nonamele de 51cm, vechi de 10 ani si caruia i-am pierdut de mult telecomanda, ma face mai destept sau mai frumos? Nu, nu ma face! Daca mananc la restaurant de lux in loc de popota sau cantina unitatii ma face mai satul? Nu, tot atat de satul sunt, va garantez. Sau daca in loc de Audi-ul RS6, 4.21, 360CP, pe care il conduc acum imi cumpar Ferrari o sa fie drumurile mai bune? Nu, nu o sa fie. Ideal in viata este sa te multumesti cu ceea ce ai, sau cu ceea ce poti sa ai, dupa caz, nu sa visezi cai verzi pe pereti salivand la ceea ce are vecinul. Ce, ati vazut vreun soarece inhamat la trasura alba poleita cu aur? Nu, soarecele cara boabele in falci si ii e de ajuns. In infinita lui intelepciune soarecele a decis ca aceasta tehnologie ii ajunge, nu are nevoie de mai mult. Oamenii nu! Arcul cu sageti nu le-a fost de ajuns, sulita nici atat, pistolul de 9mm li s-a parut banal, grenada prea mica, bazooka o jucarie si tot asa pana s-a ajuns la Little Boy si Fat Man! Da, nu mai e de ras, nu, ne cam ingheata zambetul pe buze, nu? Little Boy a fost prima arma nucleara utilizata in vreun razboi, un produs direct al Proiectului Manhattan. A explodat la aproximativ 1800 de picioare (cam 550 m) deasupra Hiroshimei, in Japonia, in dimineata de 6 august 1945, cu o forta egala cu 13000 tone TNT. Numarul mortilor survenita imediat a fost intre 70000 si 130000. Fat Man a fosta a doua arma nucleara utilizata in vreun razboi si de asemenea a fost produsul direct al aceluiasi Proiect Manhattan. A fost aruncata asupra Nagasakiului, tot in Japonia, pe 9 august 1945, a avut o forta de 20000 tone de TNT si a cauzat imediat un numar de 45000 de morti. Intre Little Boy si Fat man au fost oricum diferente mai mari decat intre un om si un soarece. Little boy a fost 0 arma bazata pe Uraniu, pe cand Fat Man a fost o arma bazata pe plutoniu. Destul detulburator daca ne gandim ca si eu si soarecele suntem forme de viata bazate pe Carbon, nu-i asa? Pe de alta parte problema aparitiei si evolutie omului a fost analizata si cu o darza insistenta s-a incercat sa fie rezolvata timp de milenii. Evident, au existat foarte multe pareri. Retardatii credeau, si cred de altfel in continuare, ca omul a fost creat din “lut rosu” de catre forta divina prin insuflarea “spiritului nemuritor”. In antichitate, cand evident oamenii nu erau asa de instrutiti ca mine, existau si conceptii ale originii omului din structuri materiale. De exemplu, Lucretius sustinea ca oamenii au aparut nemijlocit din pamant, care avea o fertilitate inalta. Conceptii similare aveau Anaximandru si Empidocle. Savantul enciclopedist Aristotel, studiind corpul omenesc, l-a inclus pe om in sistemul regnului animal, detemrinandu-l ca “zoon po1iticon”. Odata cu descoperirea analogiei dintre structura corpului omului si maimutei de catre C. Galenus (medic si anatomist roman) si cu descrierile minutioase ale cimpanzeului de catre anatomistul englez E.Tyson (1696), a fost posibila clasificarea omului in cadrul regnului animal. Ch.Linné clasifica omul alaturi de maimutele antropomorfe, rezervandu-i un gen aparte — genul Homo cu specia Homo sapiens (Omul intelept). Ceva mai tarziu, J .B.Lamarck si Ch.Darwin sustineau ca omul s—a dezvoltat de la maimuta, absolutizand importanta factorilor biologici. In mod evident, erau pe calea cea dreapta. In schimb cu soarecele este mult mai simplu. Toata comunitatea stiintifica accepta ca soarecele este un rozator si ca evolutia lui nu este deosebita de cea a celorlalte rozatoare. Superfrumos. Cu alte cuvinte se cunoaste totul, sau se crede ca se cunoaste totul, despre un mamifer rozator care nici macar nu vorbeste si nu se cunoaste nimic sau aproape nimic despre mine care pot sa si vorbesc, sa si scriu, pot interactiona cu societatea si cu semenii mei. Oare Homo Erectus statea de vorba cu soarecii? De exemplu eu am incercat de nenumarate ori cand eram in post sa vorbesc cu tot felul de soareci si popandai si nu m-am ales niciodata cu nici un raspuns. Normal, soarecele nu vorbeste, dar am incercat de nenumarate ori sa comunic telepatic cu el. Sta si se uita si pare ca intelege ce incerci sa ii transmiti. Niciodata nu am primit raspuns. Probabil soarecele are creierul prea mic si nu are destula putere sa imi treansmita telepatic raspunsuri. Am incercat o data cu Doctorul sa facem un amplificator telepatic ca sa putem comunica comod cu alte vietuitoare dar am ajuns amandoi in arestul unitatii. Uneori stau si ma intreb de ce noi oamenii nu putem comunica telepatic intre noi. Ar fi foate comod. De exemplu sa zicem ca as vrea sa imi aduca Piticul o nuca de cocos din cocotierul de langa cortul central din tabara noastra. M-as concentra asupra ideii de nuca de cocos si asupra Piticului. Asta ar incepe timid sa priceapa mesajul. Intai incearca sa il ignore, ca e lenes. Apoi ii suna in creier din ce in ce mai tare: Adu-mi nuca de cocos, adu-mi nuca de cocos… Nu mai poate sa ignore, trebuie sa mi-o aduca. Daca ii spun cu glas tare e mai complicat. In primul rand daca doarme nu ma aude. Si ca sa il trezesc trebuie sa arunc cu bocancii dupa el. Ca sa iau bocancii trebuie sa imi las o mana jos din pat. Asta nu e bine, pentru ca miscarea ma oboseste. Plus ca daca nu nimeresc de prima oara trebuie sa mai arunc si cu celalalt. Si dupa aia cine mi-i strange, cine mi-i aduce? Deci comunicarea verbala este un mare impediment. Eu cred ca deja soarecii au trecut de bariera comunicarii verbale, altfel nu se poate explica extraordinara complexitate a societatii soricesti. De exemplu am fazut intr-un film de desene animate, cred ca era un film documentar, Ratatouille se numea, un soarece care ajunge bucatar. Pai sa vada la popota un soarece in bucatarie?!? Ar sari imediat pe el si l-ar sacrifica de dragul bucatelor noastre. Probabil blanita ar ajunge la armurier, el se mai ocupa cu activitati pufoase. Creierul ar ajunge la Doctorul, care i-ar pune imediat electrozi si l-ar stimula cu tot felul de substante. In cateva ore l-ar face praf si ar incepe sa zbiere dupa altul. Carnea si oasele ar ajunge in ciorba si ar fi impartite in portia vreunui norocos. De aia nu reusim noi si soarecii sa creea legaturi sociale putemice, pentru ca suntem huligani si criminali prin nastere. Imi aduc aminte de copilul unui cadru TESA care se juca prin unitate, multi ani in urma, cand ma aflam undeva langa Bucuresti. Soldatii in termen executau munci, obisnuit la vremea aceea, si anume intindeau asfalt pe aleile unitatii. Aveau cateva butoaie ridicate pe bolovani sub care facusera foc si topeau zmoala. Dracul de copil a scurmat pe langa aleile pe care le turnau soldatii si a gasit un cuib de sobolani. Cu un cleste mare de fier a scos un sobolan din cuib si s-a aranjat in asa fel ca sa il prinda cu clestele de coada. Cand nu era nimeni pe langa cazane a aruncat sobolanul in zmoala topita. Normal, initial nu s—a intamplat nimic, sobolanul ar ii iesit viu si nevatamat de acolo, eventual cu ceva  arsuri la labe, insa dracul de copil a inceput sa il indese in smoala. Sa vezi zbierete si zbateri. Nu ne venea sa credem de unde atatra cruzime. Intr-un final sobolanul a disparut in smala, dar freamatul nu a incetat. Intr-un final totul s—a linistit si copilul a fost alungat de acolo. Un soldat a scos sobolanul. Era complet mort si fiert. I-a scos blana si i—a expus carnea aproape facuta. L-au impartit soldatii intre ei, era un sobolan mare si nu puteau rata o bucata proaspata de came pe vremea lui Ceausescu. Pe mine insa continua sa ma intristeze evenimentul deoarece imi arata prapastia culturala care exista intre noi si soareci. Ati vedea vreun soarece care sa indese cu un cleste urias un om intr-un butoi cu smoala topita? Nu? Nici eu! In schimb istoria ne da nenumarate exemple de oameni care indesau alti oameni in butoaie cu smoala topita, cu ulei fiert, cu apa clocotita sau cu serpi veninosi. Mare prapastie culturala intre noi si soareci, nu? Spre deosebire de oameni soarecii sunt exemple minunate de daruire si darzenie. Ati vazut cum se lupta Jerry cu Tom de la egal la egal? Ati vazut de cate ori este Jerry mai mic decat Tom? Probabil de o suta de ori. Va inchipuiti vreun soldat roman care sa se lupte cu vreun alt soldat de o suta de ori mai mare decat el? Pana si eu, intruchiparea curajului si a dragostei de tara as incerca sa pun intre el si mine macar o mare si doua oceane, daca nu mai mult. Toata stima pentru soareci si multa compatimire pentm specia umana care desi asemanatoare soarecelui in propoitie de 99.9% nu a reusit sa se ridice la nivelul societatii lor. Mare pacat!