Lumea de Dincolo

Cei mai multi dintre cei ce populeaza planeta din fata blocului meu habar nu au cum e in lumea de dincolo. O mare masa de oameni ce traiesc in ignoranta, in cele mai intunecate temeri privind originea, destinatia si sensul vietii, o masa de oameni obsedati de posibilitatea galagioasa a sfarsirii existentei sub cutitul macelarului sau in masina de tocat a vecinului. Os pe os si dinte pe dinte nu ramane din ei si totusi ii framanta sfarsitul, le provoaca ulcer si sifilis, incearca sa isi prelungeasca la nesfarsit agonia si gustul de voma din gura fara nici un dinte si limba paralizata de viermii ce au inceput sa ii mestece. Imi place sa descriu peisaje frumoase si sa cant in versuri frumusetea umana, insa nu ma pot abtine sa descriu in cuvinte mestesugite uluitoare conjuncturi din lumea de dincolo, lume in care ma regasesc cu multe din cunostintele mai vechi sau mai noi. Ieri a venit in vizita la mine un diavol, cunoscut de-al meu, mai trece pe la mine cand iese din popa pe care il posedeaza. Am ras o sticla de Absint si stateam si ne uitam ca prostii unul la altul pentru ca nu stiam ce dracovenii sa mai facem. Tot ce puteam face pe Pamant ni se parea rasuflat si plictisitor, pur si simplu nu vroiam sa mai auzim de sex, violuri, profanari de cadavre sau nu mai vroiam sa fim parte din violenta zilnica pe care o promveaza semenii mei. Ne simteam mai puri si nu vroiam sa ne manjim de gandurile necurate care stapanesc fiecare tanara virgina, MILF sau mamaie de pe planeta asta. Nici chiar cand i-am propus sa dam foc la o biserica nu a facut decat sa ridice un pic din coltul gurii si a zis ca asta s-a mai facut, ca vrea ceva nou. Dupa ce s-a scarpinat intens in cap cu varful cozii mi-a propus sa mergem in lumea de dincolo si sa ne gasim ceva de facut pe acolo, ca oricum nu mai fusese nici el de mult pe acasa. El are dreptul sa treaca granita dintre cele doua lumi cand vrea, si fiind diavol de gradul II are dreptul si la insotitor, in interesul serviciului. Zis si facut. Am trecuta bariera si ne-am aflat in fata unui … nici nu stiu cum sa ii spun, o aratare care vindea Daily Hell’s Tribune, fusese curtezana in timpul lui Ludovic al XIV-lea dar o luase dracul si isi facuse de cap cu ea, nu mai semana a fiinta umana, nici macar moarta si putrezita. Acuma lumea de dincolo nu e asa cum isi inchipuie pamantenii, impartita in rai si iad, nu, ingerii si demonii traiesc in armonie unii cu altii in acelasi spatiu si Satana este un secretar al lui Dumnezeu, cu puteri speciale si loctiitor pe timpul cand Domnul este la bai. Cum frecam noi menta pe caile lumii de dincolo am pus ochii din intamplare pe un ingeras care isi facea de treaba pe langa niste tufe de iasomie cereasca si nu prea era atent la ce se intampla in jurul lui. Ca sa facem o gluma buna, hhhharsht, i-am taiat aripile din spate si mi le-am pus mie in spinare. Ingerasul, surprins! Bai ca dati-mi aripile inapoi, bai ca terminati cu glumele astea, noi nimic. Eu avand aripi acuma dadeam tarcoale pe deasupra lui si aruncam il el cu bulgari de norisori ca sa il intarat. Diavolul de jos, se rotea in jurul lui si il parlea la fund cu flacari pe care le scotea pe nari, desi e interzis, dar acuma nu mai conta, sa fie gluma buna. In fine deodata incepe ingerul sa zbiere si sa planga si se face din roz in violet si incepe sa se umfle, pesemne avea vreo alergie ceva. Ghinionul nostru ca se gasea prin preajma arhanghelul Gabriel si se prezinta sa vada ce se intampla. Vede ca eu aveam aripi si nu eram inger, ca doar aveam haine pamantene. Isi da el seama cam ce s-a intamplat si ne ia pe toti trei si ne prezinta in fata Domnului la judecata. Probabil el cu intentii bune, dar pentru ca diavolul cu care eram i-a legat sireturile la sandalele sfinte si a luat arhanglelul o dusca din aurul cailor lumii de dincolo, acuma era si arhanghelul impotriva noastra! In fine asculta Domnul povestirea noastra si se intristeaza: “Mai omule, si tu diavole, pai una vorbim si alta ne intelegem, in primul rand tu omule te afli aici fara viza de trecere si nici nu te afli in vreo misiune oficiala. Asta ma mahneste rau, foarte rau. Iar tu diavole, vrei iar sa iti pun aripioare si sa te fac roz sa fii de rasul tuturor diavolitelor din cartierul tau?” Incepusem sa ma intreb si eu daca nu cumva sarisem calul de data asta. Am incercat sa ma dezvinovatesc: “Sefu’ da’ ingeru’ asta e gay, uite ce buci roz are si cum umbla cu organele genitale la vedere si cum i s-a acumulat osanza in zona tatelor de zici ca e o maicuta virgina pe cale sa fie posedata de o legiune de draci!” Ca o fi, ca o pati, arhanghelul Gabriel vroia sa ne infunde. Ca asta nu e gluma, ca suntem cunoscuti cu antecedente spirituale, ca se putea sfarsi rau, ca erau sandale noi si ca acuma i le-am botit, in fine trucuri de ale lui. Dumnezeu statea in cumpana, pe cine sa creada, cui sa dea dreptate, normal, El intelegea ca noi facusem rau, dar nici nu putea sa tina partea ingerasului gay si arhanghelului, pe de o parte pentru ca incerca sa stavileasca moda gay pe lumea cealalta, pe de alta parte ca sa limiteze influenta arhanghelilor in consiliul director al lumii de dincolo. Zice: “Uite cum facem, tu si diavolul veti ramane sub supravegherea si protectia mea, dar sa nu sariti calul, sa va limitati numarul de violuri si posedari, sa nu mai beti asa de mult, sa nu mai furati si sa nu mai violati fara masura ca pana acum, si daca va veti purta frumos, va voi da dreptate si veti scapa de razbunarea arhanghelului si a ingerului. Ca bonus veti putea sa violati ingerasul gay (pe fundal se auzea … Doamne dar nu sunt gay, nu e adevarat etc) dar asupra arhanghelului nu va pot da nici o putere, asa a fost si asa va ramane in vecii vecilor. Daca insa veti sari calul, pe tine diavole te fac roz pe vecie iar tie omule iti voi da doua penisuri sa fii de rasul curcilor pana la sfarsitul zilelor. Am zis si asa sa se consemneze.”. Am plecat noi cu coada diavolului intre picioare, de ne-am impiedicat si era sa ne spargem capul si ne-am intors in lumea noastra mult mai abatuti decat plecasem. Acuma eram sub protectie Dumnezeiasca, nu mai puteam face blestematii, nu mai puteam face ce imi trece prin cap, pentru ca Dumnezeu era cu ochii pe mine. Diavolul nu a avut ce face, a trebuit sa se intoarca sa il posedeze pe popa, pentru ca in lipsa diavolului acesta incercase se se despopeasca, iesise din biserica si striga ca nu mai poate sa minta, nu mai poate sa ia bani de la credinciosi pentru nunti, botezuri si inmormantari, vroia sa doneze pamantul bisericii la saraci si sa dea locuri de veci in cimitir pentru toti satenii. Nici eu nu am avut ce sa fac, a trebuit sa merg in cimitirul de langa blocul meu si sa dezgrop niste cadavre tinere sa ma mai linistesc, nu se intampla in fiecare zi sa stai de vorba cu Dumnezeu!