Soarele, lumina mea!

Demnitatea nu este un subiect de stiri, nu se mosteneste si nu se doneaza, apare si dispare precum virusul West Nile infecteaza gazda in speranta unui vector epidemic preponderent guvernat de unitatea simbiotica a celulelor organismului. Fara Soare nu avem organism si nici demnitate. Practic demnitatea se trage din Soare, este materie stelara procesata de corpul nostru uman de mamifer printr-o tesatura ciudata de impulsuri electrice care celor mai multi le sugereaza o troaca plina de mancare iar celor putini le destainuie tainele Universului. Fericiti cei putini in acest caz deoarece Imparatia Cerurilor este deja a lor, din timpul vietii si neconditionat, armata de arhangheli le mangaie intelectul si Soarele le stimuleaza reteaua neuronala pentru procesarea materiei stelare in vederea crearii nimicului din nimic si eternului din etern. Viata fara de moarte este destinata ideilor valoroase, eterna fericire apartine oamenilor inteligenti, tarana si puroiul va cuprinde pe cei banali si focul si pucioasa ii va cuprinde pe prosti. Laturile conceptiei stelare ii vor hrani pe prosti, mucii cosmici le vor invada intestinele, cuvantul “demnitate” va dispare din vocabularul lor si cuvantari profetice le vor invada cutia celebrala. Universul a fost si va ramane locul de joaca al luminii si al intunericului, locul unde eterul a fost pontat in lipsa, mijlocul nostru de a ne exprima fericirea, orgasmul timpului, lipsa noastra la apelul istoriei si a mea in constiinta dumneavoastra. Saracia de idei este dusmanul direct al Soarelul, materia stelara nu se poate concretiza in lipsa constiintei, fiind propulsata in reactorul nuclear al stelelor de catre constiinta colectiva a comunitatii universale, este locul unde demnitatea moare si unde se termina conflictele unitare de idei.

Colegi

Pe planeta din fata blocului meu iar s-au intamplat “lucruri nu tocmai la locul lor”. Azi nu vreau sa imi amintesc de violuri, crime, accidente, profanari si alte nenorociri pentru ca astazi ma simt calm si vreau sa vorbesc despre lucruri frumoase. Astazi vreau sa vorbesc despre mutilari.

Pe planeta din fata blocului meu este ceva comun. De exemplu nu e nici un copil nemutilat. Unuia ii lipseste o mana, altuia doua picioare, altii nu au ochi si asa mai departe. Bine, ei au avantajul ca le cresc din nou mai tarziu, cand se inlocuiesc de exemplu ochii de lapte cu ochii de sticla. Nici nu au voie sa voteze pana nu le ies ochii de sticla.

La ei nici nu e amuzant sa profanezi morminte. Nu, nu pentru ca sunt mult mai civilizati decat noi. Dar ei cand isi ingroapa mortii isi impart intre ei diverse parti din decedat ca sa il tina minte. De exemplu, rudele mai apropiate iau capul, mainile sau picioarele iar rudele mai indepartate se aleg de obicei cu diverse mate. De aceea cand am sapat prin cimitirele lor in multe cazuri am gasit mormintele goale.

Ca sa o scurtez, de azi inainte cand primesc prieteni in vizita le voi spune ca in loc de bautura sa imi aduca membre de cadavre. Iese mai ieftin si pentru ei si e mai util si pentru mine. Nu util in sensul in care va ganditi voi, adica nu fac ciorba din ele, dar stau bine ca mobila prin casa. Am deja un picior pe care l-am facut suport de ghivece si un craniu din care servesc secarica. Daca aveti membre in exces accept donatii!