Bicicleta mea, sau despre cum sa nu imprumutati lucrurile personale

Acum cateva zile am participat la un concurs de biciclete (www.primaevadare.ro). Nu stiu de ce ii zice prima evadare dar culmea, nu a fost nici o evadare si in nici un caz pentru mine nu a fost nici prima data cand m-am urcat pe o bicicleta. Oricum, concursul a fost super, au fost o gramada de oameni si mi se pare superciudat cum de nu am castigat eu pentru ca eram cel mai frumos de acolo, se vede clar din filmuletul cu startul pe care il gasiti pe pagina lor. In fine, nu numai ca nu am castigat, dar nu am ajuns nici intre primii, ceea ce ma face sa ma gandesc ca toti cei care au ajuns inaintea mea erau serios dopati sau poate au folosit scurtaturi sau salturi in timp. Oricum, dupa cursa bicicleta mea arata supertare pentru ca era plina de un namol consistent asa ca mi-a fost scarba sa o mai duc acasa si am lasat-o la firma. Luni, a doua zi dupa concurs, am ajuns mai tarziu la birou din cauza durerilor substantiale de anus obtinute lejer in urma cursei. Imi rezolv urgentele si cobor sa vad ce imi mai face bicicleta. Evident, in locul in care lasasem bicicleta nu mai era decat saua. Bau eu ca nu am legat-o. Cum ma uitam eu asa ca retardatul la saua aia imi dau seama ca in curtea firmei era ceva agitatie, ceea ce ma face sa inteleg ca este inutil sa merg sa vorbesc cu paznicii, nu ei erau vinovati pentru “disparitia” bicicletei mele. Nu frate! Nu o sa ghiciti niciodata ce s-a intamplat. Nu numai ca nu o sa ghiciti dar, hai sa fim seriosi, nu o sa ma credeti in vecii vecilor cand o sa va spun. De fapt nici nu stiu daca sa mai scriu sau nu, pentru ca in continuare povestea devine atat de halucinanta, atat de aberanta, incat mi-e frica sa nu ma considerati vreun confrate al baronului Münchhausen. Pentru cine nu stie baronul Münchhausen este considerat a fi un personaj real, Karl Friedrich Hieronymus von Münchhausen. Pe de alta parte trebuie sa fiti constienti ca o astfel de poveste aberanta nu poate fi produsul imaginatiei, nimeni nu ar putea avea o imaginatie atat de bolnava, ar fi nepamantean ca cineva sa poata scorni asemenea povesti si ar fi imoral ca in cazul in care le poate scorni totusi sa fie lasat sa le puna pe hartie. Lasat de constiinta lui vreau sa zic. In fine, sa nu o mai lungesc. Ce se intamplase: colegul meu homosexual facuse pariu cu niste vagabonzi cu functii ce conducere de pe la noi ca poate sa mearga pe bicicleta mea (in fine nu stia ca e a mea la data respectiva) fara sa!!!!! Asa ca ca boul a scos saua si a aruncat-o langa cladire, nu stiu cum o fi facut el sa isi adapteze batul ala de 20 de cm in partea dorsala, in orice caz, s-a plimbat asa prin curte, si nu numai asa, 3 metri, s-a dus prin spate pe la sectii, pe unde au aruncat aia reziduuri de la turnare si s-au facut niste movilite peste care a sarit cu bicicleta, si tot asa, cu vreo 10 cretini dupa el cu ochii scosi ca la melc. In fine, a luat 1500 de euro pentru circul asta, dupa care mi-a aruncat bicicleta cat colo si s-a spart gasca. Asa ca am avut saua intr-o mana si bicicleta aruncata pe jos, scaldata din belsug de lichide corporale de o culoare incerta si a caror miros nici nu imi trecea prin cap sa il evaluez. Ce era sa fac, am chemat niste muncitori cu niste folie, am aruncat bicicleta si saua in duba si m-am dus val vartej la service, care e destul de aproape de noi daca o iei pe centura. In fine, m-am dus direct, fara sa ma gandesc ca ar putea sa nu existe un service la adresa respectiva, undeva prin Otopeni. Culmea, chiar era, un fel de atelier de fapt. Nu mai stiu daca am scris sau nu, bicicleta am luat-o online de la www.pedouaroti.ro si mi-au adus-o ei acasa. Si ca sa nu va faceti vreo parere gresita sa stiti ca nu este o bicicleta ieftina, nu-mi sta in caracter. E o bicicleta destul de scumpa, deci ma asteptam sa fiu tratat omeneste si cu un maximum de solicitudine. Bine ca nu am sunat inainte ca sigur nu m-ar fi primit, probabil ar fi inchis portile si ar fi dat drumul la caini. Nici asa nu au vrut sa ma primeasca pentru ca cica “nu am respectat conditiile de utilizare”. Adica vroiau ei sa spuna ca de ce am participat la concurs cu ea. E bicicleta mea, fac ce vreau cu ea. In plus nu pentru stricaciunile de la concurs venisem ci pentru ca nu mai aveam sa si pentru ca nu ma mai puteam apropia de ea. E adevarat ca, asa cum a subliniat un mos stirb de la noi de la firma “bicicleta nu se baga in cur” dar eram la service, nu la garantie. Dupa ce au lesinat aia de ras si a trebuit sa povestesc de 5000 de ori ce s-a intamplat au scos bicicleta in strada si au dat cu Kärcher-ul pe ea de vreo 10000 de ori pana nu a mai ramas urma de fluide, mi-au pus saua si am plecat. Nu mi-au luat nici un ban pentru ca nu aveam programare!!!! Romania asta te face sa te gandesti ca nu e populata de oameni sanatosi la cap, intai colegul meu care s-a expus ridicolului in public, apoi aia care l-au platit, apoi astia de la service care s-au stricat de ras si dupa ce ne-am certat ca la usa cortului nu au vrut sa imi ia bani! Cum sa faci sa traiesti normal in tara asta? Oare daca nu le spuneam de homosexual ce ar fi facut? Nici nu vreau sa ma gandesc. In sfarsit, am spus eu ca nu o sa ma credeti. E intr-adevar incredibil, se pare realitatea depaseste cu mult imaginatia. Si sa va uitati la filmuletul cu startul, cel mai frumos participant, o sa vedeti.