ISO 9001

Am apucat o vreme cand produsele se faceau pentru o viata. Masinile erau facute din otel si nu din cacat, electrocasnicele erau facute cu responsabilitate si nu cu siktir, papetaria era indestructibila si nu facuta sa tina pana maine. Da, am avut un singur stilou tot liceul. Era un stilou bun. Copiii mei schimba doua stilouri pe saptamana. Copiii mei nu sunt salbatici, pur si simplu stilurile sunt facute din materie fecala trecuta de mult de limita de garantie.  Pai si cum sa nu se rupa lucrurile dupa trei zile cand sunt facute cu ISO 9001 si profit maxim in cap in loc sa fie facute cu responsabilitate si cu dorinta de a crea beneficii si multumire utilizatorului? ISO 9001 este acoperirea suprema pentru lucrurile prost facute si bagate pe gat cu forta. Va suna familiar: “la aceasta licitatie participa numai firme acreditate ISO 9001″? Sau: “Ce vrei frate, costa, dar e ISO!”.

Pai stiti ce prevede in esenta ISO 9001 (ma refer la el pentru ca ii port pica in mod deosebit, dar aceeasi situatie este pentru tata suita ISO 9000 – o suita de standarde facuta pentru a strange cotizatii in masa si a acoperi calitatea extrem de scazuta a produselor):

- implementarea unui set de proceduri care să acopere toate procesele cheie în cadrul intreprinderii;
- implementarea de procese de monitorizare pentru a se asigura că procedurile sunt eficiente;
- intocmirea unor registre de evidenta;
- verificarea iesirilor pentru defecte, implementarea acţiunilor de corectare;

- verificarea periodică a proceselor individuale şi de sistemul de asigurare a calităţii în sine pentru eficienţa;

- preocupari pentru îmbunătăţirea continuă a produselor.

Pai frate, produse extraordinare facea brutarul din satul strabunicii mele, si cu bun simt si responsabilitate tinea la calitatea produselor fara sa fie “compatiile” cu vreun inchipuit standard de calitate.

Imi e dor de timpul in care produsele se faceau sa te tina o viata. Pacat ca nu mai exista producatori cu constiinta, mare pacat.